Despre noi

Municipiul Dorohoi, reședința fostului județ cu același nume, se află așezat în partea de nord-vest a Câmpia Moldovei de Sus, în Județul Botoșani, la contactul Campiei Jijiei Superioare cu Dealurile Bour, la confluența râului Jijia cu râul Buhai, la 200 m altitudine pe malul drept al râului Jijia. Din punct de vedere geografic, orașul este așezat în partea de nord est a Romaniei, în zona de contact dintre regiunea de dealuri înalte Bourul-Ibănești de pe stânga văii Siretului și Câmpia Moldovei pe cursul superior al râului Jijia. Dealurile de la nord, nord-vest și vest de oraș sunt Măgura Ibănești (385m), Pietriș-Dersca (472m), Hapăi (472m). Spre vest, la 15 km, este valea Siretului iar spre nord-est, la 35-40 km este valea Prutului. Ca poziție pe glob se află la intersecția paralelei 47°58' N cu meridianul 26°23' E. Așezarea pe acestă latitudine face ca orașul să primească o cantitate de căldură mai mică decât localitățile din sud, zilele să fie mai lungi cu o jumătate de oră la solstițiu de vară, primăverile să întârzie cu două săptămâni, toamna vine mai devreme și iernile sunt mai lungi. Relieful este fragmentat de Jijia și afluenții săi: pârâul Buhai și Morii unit cu pâraiele Criva și Ghițăloaia. Înălțimea cea mai coborâtă a reliefului este în albia majoră a Jijiei, 140-150m iar cea mai ridicată pe dealul Tirinca, 193 m. Clima regiunii este temperat continentală. Temperatura cea mai ridicată a fost înregistrată la 6 aug.1905, 38° C iar cea mai scăzută, -32,5° C pe 5 febr. 1940. Solurile caracteristice sunt cele de silvostepă și stepă. Cernoziomul este tipul predominant de sol.

 Istoric

Prima mențiune documentară datează din 6 oct. 1407. Când boierii moldoveni reînnoiesc în orașul Liov omagiul prestat de Alexandru cel Bun în 1404 regelui Poloniei, fiind semnat de 27 de boieri printre care se afla și Mihail Dorohoianul. La 8 octombrie 1408, Dorohoiul este menționat ca punct vamal pentru negustorii care exportau cai la Camenița. Numele lui Mihail Dorohoianul apare în documentele tîrgului timp de 27 de ani, între 1407 și 1434. Gh. Ghibănescu îl consideră întemeietorul activității administrative la Dorohoi. În 1495, Ștefan cel Mare zidește aici biserica Sf. Nicolae. În secolul al XV-lea orașul devine centrul administrativ al Moldovei de nord. În 1509 este prădat de poloni iar în 1510 și 1513 de tătari. Refăcut în 1568 devine reședința vornicului țării de sus până în 1778. Din prima parte a secolului al XV-lea se păstrează și pecetea orașului, descoperită de Nicolae Iorga într-un act din 1635. În a doua jumătate a secolului a fost din nou prădat de tătari și pierde mult in importanță. Pentru că nu mai aduce venituri însemnate, domnitorii îl donează boierilor. În 1804 administrarea veniturilor Dorohoiului se face de către Epitropia Casei Spitalelor Sf. Spiridon din Iași. La 1857 Mihail Kogălniceanu, ca reprezentant al ținutului Dorohoiului și al marilor proprietari, a prezentat în ședința divanului ad-hoc al Moldovei dorințele românilor. În războiul pentru independență dorohoienii și-au adus contribuția lor, monumentul eroului național si local Nicolae Valter Mărăcineanu stând ca mărturie. Monumentul comemorativ din fața primăriei, Ostaș în luptă, a fost ridicat în cinstea celor căzuți în primul război mondial.
În 1896 s-a construit calea ferată Dorohoi-Iași. În 1959 orașul este alimentat cu energie electrică furnizată de uzina proprie iar în 1962 apa a fost adusă cu sacalele. Dintre monumentele istorice se remarcă: biserica Sf.Nicolae din 1495, biserica "Adormirea Maicii Domnului" construită din bârne de stejar pe temelie de piatră în zilele lui Constantin Moruzi Voevod.
Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reședința județului Dorohoi. În anul 1968, dupa impartirea administrativ-teritoriala a țării a devenit oraș in cadrul judetului Botosani si din decembrie 1994 este municipiu.
În ziua 1 Iulie 1940 unități din armata română, inspirate de propaganda legionară, au inițiat un pogrom împotriva populației evreiești din Dorohoi, inclusiv împotriva unui număr de soldați evrei din armata română. Un raport oficial recunoaște 53 ucideri de evrei (11 femei, 5 copii și restul bărbați). După datele comunității evreiești numărul evreilor omorâți a fost între 165-207. Mulți alți evrei au fost bătuți, torturați și jefuiți. Nimeni dintre făptași nu a fost pedepsit.

Timbru poştal românesc

Bisericuța de lemn "Nasterea Maicii Domnului"
Între obiectivele turistice ale acestui oraș, așezată aproape de centru, se află bisericuța de lemn, cu hramul „Adormirea Veche" și "Nașterea Maicii Domnului” Bisericuța de lemn are pisania românească cu litere chirilice, săpată în lemn deasupra ușii de la intrare:.”Această Sfântă Biserică s-a înălțat întru cinstea și lauda Adormirii Precistei de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioară Maria ,în zilele lui Constantin Moruzi V.v. leat 7287/1779 luna aprilie 12”.
Bisericuța este construită din bârne de stejar pe temelie de piatră, ridicată până la înălțimea de 1 metru, are legătura bârnelor „încheiate”pînă la bolțile de sus din pronaos, naos și altar formând un tot unitar,arătând construcția veche, solidă a veacurilor trecute,motiv pentru care a fost trecută în rândul monumentelor vechi naționale.
Ctitorii bisericuței de lemn din Dorohoi sunt pioșii „poporăni” care în frunte cu preoții lor si-au construit-o din lemn deoarece starea lor economică era foarte modestă ;stăpânirea turcească prin „uneltele” lor fanarioții îi „înglobeau” și pe fumul care ieșea pe coș. La construirea bisericuței i s-a dat formă de corabie,cu pante repezi la acoperiș și având la exterior sculptat în bârnă de stejar un odgon de corabie ,care simboliza speranța creștină. Bisericuța nu a fost pictată la exterior nici la interior, a fost vopsit interiorul în anii 1895,1904 și 1919, când a fost „înoită” după „chipul” ei vechi de preotul econom stavrofor Dumitru Furtună.
Catapeteasma datează din 1794, după cum se află scris sub icoanele împărătești „Această Sfântă Catapeteasmă s-a făcut prin osârdia lui Tănase Șoltuz ……..în 20.01.1794 ,zugrav a fost Ananiie de la Suceava”. Stilul picturii catapetesmei este cel bizantin, în ulei având caracteristicile sfinților ortodocși cu fețele subțiate de post și trăire duhovnicească, a fost spălată și lăcuită in anul 1895, când s-a aflat și inscripția de mai sus.
Între obiectele de cult în afara de Sfântul Potir de argint aurit, care prezintă valoare artistică, altceva bisericuța nu are, valoroase sunt cărțile: Triodul din 1747,Evanghelia din 1812, Tâlcul Evangheliilor din 1805, Cele 9 cântări din 1815, etc. Cucernicii preoți și credincioșii ai bisericuței au râvnit neâncetat spre a împlini voia lui Dumnezeu și a-și apăra glia strămoșească ,acest lucru îl dovedește semiluna așezată la baza crucilor așezate la baza crucilor de pe acoperișul bisericii, așa cum se obișnuia în în timpul stăpânirii turcești care silea pe creștini să treacă la islam. Pavăza de apărare pentru a nu fi deznaționalizați a fost credința creștin ortodoxă și datina străbună, păstrată nealterată în sfintele locașuri și în sufletele strămoșilor noștri. La umbra bisericuței și cu sprijinul cucernicilor preoți a luat ființă Liceul de băieți nr.1, aflat lângă ea.
Bisericuța se păstrează în starea de la început; a fost acoperită cu tablă peste șindrila de la început, în anul 1895, când s-au așezat și actualele ferestre, ulterior a fost acoperită cu dranită. În anul 1970 bisericuta a fost închisă până în anul 1995, când a fost numit preotul Ifrim Catalin, profesor la Seminarul Teologic „Sfantul Ioan Iacob „ Dorohoi si slujitor la aceasta biserică .

 Demografie

În anul 1930 avea o populație de 15.866 de locuitori, dintre care 9.707 români, 5.788 evrei, 121 germani ș.a.m.d. Evoluția populației la recensăminte:


Preluat de http://ro.wikipedia.org/wiki/Dorohoi